Reprezinta una dintre cele mai des intalnite probleme ale gravidei pe perioada sarcinii care, din fericire, in urma tratamentului corect administrat se remite complet si rapid. Apare, de obicei, cu o senzatie de usturime in momentul urinarii dar pot aparea si durere sau inclusiv senzatie de arsura precum si nevoia de a urinara foarte frecvent precum si urina tulbure sau urat mirositoare.

Primul si cel mai important pas din momentul aparitiei acestor senzatii este recoltarea unui sumar de urina si urocultura pentru a ni se spune exact ce microb a generat aceasta infectie, analize care ar trebui, de altfel recoltate la debutul sarcinii. Desi este gresit, cel mai frecvent, inclusiv pe sarcina este autoadministrarea unei doze de antibiotic ce va reduce foarte rapid toata simptomatologia si in acest fel va amana administrarea unui tratament corect. In momentul in care aceste manifestari apar noaptea, se poate administra un antiseptic urinar (exista o multitudine de game in farmacii) si recoltarea de dimineata a probelor de urina si anuntarea medicului ginecolog curant.

Desi se considera a fi fara importanta, in timp, microbul poate urca din vezica in tractul urinar spre rinichi producand colici renale si infectia rinichiului cu manifestari asociate gen dureri in partea laterala a spatelui , frisoane febra greata si varsaturi. Cel mai important si in acelasi timp periculos este faptul ca din cauza durerii extrem de intense provocate se poate produce avortul spontan.

Cum le putem prevenii? In primul rand cu o igiena intima corecta, cu toaleta locala dupa fiecare contact sexual precum si cu o lenjerie cat mai naturala, in special bumbac. Gravidutele trebuie sa bea lichide suficiente (in jur de 1-1,5 l apa/zi) si sa fie extrem de precaute in folosirea toaletelor publice.